O sa recunosc, pe partea de ginecologie nu ma deranjeaza personal greutatea pacientelor. Doar ele sunt responsabile pentru viata lor. Insa in obstetrica, gravidele obeze trezesc un raspuns negativ emotional instinctiv din partea medicilor si moaselor. Evolutia sarcinii, nasterii si lauziei la aceste paciente este asociata de multe riscuri, inclusiv moartea mamei si fatului.
(vezi aici riscurile gravidelor obeze in articolul original)
O sa va impartasesc povestea unei paciente pe care am vazut-o des in urgenta, noaptea. Gravida avea obezitate morbida si se prezentase pentru ca nu mai simtea miscarile fatului. Moasa m-a intrebat descumpanita daca eu chiar vreau sa ii facem CTG (monitorizarea batailor cardiace fetale), pentru ca nu prindea semnal prin stratul gros de grasime. Asa ca am renuntat la CTG. Am trecut direct la ecografie, sperand sa vad bataile inimii fetale.
Ecograful are limitele sale. Nu numai eu, ci niciun ginecolog nu poate evalua fatul corect in cazul pacientelor obeze. O doctorita cu experienta mi-a spus ca era sa planga (da, acesta este cuvantul folosit de ea) o data pentru ca nu putea vedea bebelusul si ca a trebuit sa cheme sefa de sectie sa o ajute.
Deci m-am ambitionat si am facut ecograful. Nu prea stiam eu pe unde ma aflam, dar am vazut cu greu ceva pulsand – inima bebelusului. Totul era bine. Apoi pacienta m-a rugat sa verific daca bebe inca era cu capul in sus. Daca oasele fatului nu s-ar fi vazut foarte bine la ecograf, nu as fi putut repera oasele craniului in preajma ficatului mamei. Apoi m-a rugat sa vad daca era baiat sau fetita, pentru ca ginecoloaga ei nu a putut sa vada – cica ecograful ei era prea vechi. Am revenit la ecograf si m-am ambitionat iarasi, desi stiam ca nu o sa vad nimic. I-am spun mamei ca bebe nu statea intr-o pozitie corecta si ca avea sa fie mai probabil o surpriza la nastere. Cum sa îi spun că nu văd bebelușul din cauza grăsimii? Adică… cum să îi spun fără să o supăr?
I-am atras totusi atentia asupra faptului ca obezitatea este problematica pentru sarcina (avea si diabet) si ca era important sa nu mai ia in greutate si sa mearga la toate controalele. Nu prea parea ca realizase boala sa.
Asa si a doua oara. A treia oara cand a venit in urgente, moasa (din coincidenta ne prindea numai pe noi doua) i-a zis raspicat ca dumneaei nu simtea bebe din cauza grasimii si sa nu mai vina in urgenta din motivul acela.
Pacienta nu s-a simtit insultata. V-am zis, nici nu constientiza boala sa.
A nascut in final prin cezariana, pentru ca nimeni nu s-a riscat sa nasca natural fatul din prezentatia pelvina in cazul ei. Au asistat 3 medici ginecologi (de obicei 2 la pacientele normale; unul i-a tinut deoparte burta de grasime) si a avut o incizie de peste 30 de cm, pentru ca altfel nu ar fi avut loc chirurgii sa opereze.
Nu va spun ce greu a fost ca sa ne ingrijim de cusatura dupa aceea. Si va jur, nici cand a vazut ca este nevoie de doi oameni ca sa i se schimbe pansamentele (unul doar ca sa ii tina burta), nu s-a jenat de greutatea ei. Nici la final nu a priceput care era problema. Si a si spus bucuroasa ca sarcina aceea decursese asa de bine incat mai dorea cat mai repede un al doilea copil!
Este tragic. Acest caz este tragic din punct de vedere obstetrical.
Aceasta este o experienta neplacuta pe care, din pacate, moasele si ginecologii o traiesc din ce in ce mai des in salile de nastere.
Gravidele obeze nu realizeaza cat de periculoasa este aceasta boala, atat pentru ele cat si pentru fat, care are un risc foarte mare sa moara, ori in burtica mamei, ori in timpul nasterii si lauziei.
Unele mame obeze (parinti obezi) au recunoscut, cu durere, ca nu pot face fata copiilor lor cand cresc mari. Nu pot sa tina pasul cu ei cand alearga, nu pot sa se joace cu ei. Sufera pentru ca nu pot sa se ocupe cum trebuie de copii lor.
Obezitatea este o BOALA DEBILITANTA.
Obezii nu trebuie sa fie umiliti pentru asta, insa trebuie sa fie informati CORECT de riscurile la care se supun. Cu un obez se discuta CLAR si nu se minimalizeaza boala sa (recunosc, ca eu inca am probleme sa adresez problema direct, ca sa nu supar pacientele). In fond, slabitul ajuta nu numai la imbunatatirea sanatatii fizice ci si celei mentale.
Sper ca articolul v-a fost de folos. Nu uitati de LIKE si DISTRIBUIE pe Facebook, ca sa afle cat mai multe mamici de acest site 🙂
Astept parerile voastre in commenturi.
Sanatate!
Femei de la A la Z 
Sunt o gravidaa obeza(inițial am vrut sa scriu graviduta, dar nu se prea potrivea cu continuarea) , și am ajuns la articolul Dvs în căutarea unor sfaturi și îndrumari tocmai pt ca sunt conștientă de riscul pe care îl prezintă boala mea. Doar pt ca nu vi se pare sa vedeți jenă pe fata pacientei, nu înseamnă că nu există, ci doar ca o maschează…. Eu am ajuns sa lipsesc la programările urmăririi evoluției sarcinii pt a ma feri de jigniri sau cuvinte grele… Încă de la primul consult, după ecografia intravaginal, mi s-a spus ca maxim la a doua se va mai putea vedea ecografic ceva(dar nicidecum abdominal). Am fost și la a doua, și într-adevăr, intravaginal s-a monitorizat bebele, care pare sa evolueze bine. Dar la a 3-a programare nu îmi pot face curaj sa merg…. Vreau sa ma protejez de reacțiile d-nei doctor în cazul în care nu se mai poate vedea ecografic nimic. La prima naștere doctorul de garda mi-a adresat un comentariu tâmpit în momentul în care încercau sa îmi monitorizeze contracțiile: „slănina e de vina!!Din cauza ei nu se înregistrează nimic!!“ și nu, nu vorbea cu mine, ci cu masa, ca și cum eu nu existam acolo, ca și cum nu valoram nimic, și mesajul lui era f important de spus. Nu știu dacă a fost important sau necesar sa fie spus acolo și atunci, dar cu siguranță m-a marcat negativ grozav, și acum, la a treia sarcina, mi-e rușine și frica de reacțiile cadrelor medicale. Asa ca nu ma reped la urgente noaptea, ci dimpotrivă ma gândesc și ma rog sa ajung la spital doar cu 10 minute înainte de naștere, pt a nu deranja…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Salut! Îmi pare rău că s-au comportat așa cu tine. Chiar dacă e dificil tehnic, și poate unii au mai multe preconcepșii decât alții, nu ar trebui să ne purtăm așa cu pacienții. Până la urmă, vrem ca mamei și bebelușului să le fie bine, inclusiv psihic. Să nu lași experiențele astea să te împiedice să mergi la controale. Trebuie să verifici starea sarcinii, chiar dacă se face prin control pur vaginal. Există aparate care reușesc examinarea corectă a bebelușilor și la pacientele obeze. Cât despre obezitatea ca boală, îți urez mult curaj și determinare să începi lupta cu sinele. Nu trebuie să ajungi fotomodel. Fiecare kg în minus e un plus pentru sănătatea ta. Copiii tăi au nevoie de o mamă sănătoasă și care să trăiască mulți, mulți ani. Îți doresc o sarcină și o naștere ușoară!
ApreciazăApreciază