În facultate suntem învățați să fim empatici, nu că așa scrie în carte, ci că asta este una din calitățile medicului. La festivitatea de absolvire, mai merii Decani, Rectori, Prorectori și alți medici cu foarte multe titluri în fața numelui, au subliniat faptul că NOI trebuie să punem pe primul loc pacientul când suntem la datorie.

De aceea mă supăr când aud de cazuri în care medicii pun diagnostice grave DAR complet greșite, fără să fi făcut investigațiile de rigoare, astfel băgând în spaimă pacienții. Asta nu e numai incompetență medicală, ci ignoranță pură pentru viața umană. În aceste cazuri este clar faptul că NU sănătatea pacientului este pe primul loc, ci altceva. Se întâmplă și în Germania, nu e marca României.

Nu vorbesc în articol de cum să pui un diagnostic corect, pentru că vor exista mereu diagnostice greșite. Greșesc și eu – e în natura umană și a universului. DAR putem alege cât de mult putem greși față de pacient. CUVINTELE pe care le folosim sunt arme – arme pentru a face bine sau pentru a face rău.

Breasla medicală are o mare problemă: informația circulă acum cu viteza luminii, așa că mesaje de genul de mai jos ajung imediat la mii, sute de mii de oameni, manipulând opinia publică și ducând la scăderea încrederii în doctori. Dacă nu te poți baza pe doctor, atunci pe cine? (mesaj preluat de pe un grup de mămici, cu permisiunea autoarei).

pt articol

Toată această traumă psihică și umblătură ar fi putut evitată de primul medic, dacă ar fi avut interesul pacientului în prim plan. Dacă vrei să faci cuiva un bine, chiar dacă suspicionezi o boală gravă, nu o spui astfel, direct și fără să ai un plan în cap, pentru că te gândești cum are diagnosticul să îl afecteze pe pacient. Înțeleg că medicul se alarmează în cazul unei urgențe, situație stresantă în care comunicarea poate lăsa de dorit, dar această pacientă nu avea o urgență. Dacă medicul își ia câteva secunde de gândire înainte să se exprime, poate schimba tonul și intenția mesajului pe care vrea să îl transmită.

”Nu veți mai apuca…” este o expresie morbidă. Deja bagi pacienta în mormânt. Acum 5 minute era sănătoasă, iar acum oftalmologul o bagă în pământ. Nu sunt oftalmolog, DAR acest lucru e valabil pentru toți medicii: dacă avem de ales între ”inflamație locală” și ”tumoră”, îi comunicăm pacientei că se poate observa o patologie, care deseori este benignă, adică o boală ușoară.

Medicul trebuie să rămână optimist până i se demonstrează contrariul prin alte investigații, pentru că:

  • foarte rar e vorba de ceva grav
  • noi vrem, în iteriorul nostru, să îi fie bine pacientului, și să fi avut dreptate cu diagnosticul mai ușor
  • nu vrem ca pacientul să își facă griji pe degeaba (pacienta din caz a trecut prin iad în zilele acelea)

Medicul trebuie să aibă tact, empatie și nu în ultimul rând cunoștințe medicale actualizate.

Când discut cu o pacientă de 30 de ani despre chiuretajul biopsic uterin, nu amintesc de riscul de a găsi celule canceroase, pentru că este extrem de mic. Da, riscul există, dar pacienta va face din 0,0001%, 300%! Nu va dormi cu zilele până vine rezultatul. Altfel stă treaba la o pacientă de 60 de ani. Și totuși, chiar dacă acestei doamne îi amintesc de riscul de cancer, tot accentuez faptul că în majoritatea cazurilor totul e bine și dau ca exemplu alte cauze de boală mult mai des întâlnite.

Medicii trebuie să fie sinceri cu pacienții, da, dar asta nu înseamnă că îi mințim dacă ne alegem cuvintele.

Până și pacienții cu cancer se tratează mereu cu optimism. Nu îi spui ”mai ai 2 luni de trăit”. Nu se mai face acest lucru de ani de zile. De unde știi TU câte zile mai are pacientul? De unde știi că nu va funcționa terapia?

Vorbind de tact și de cunoștințele medicale: există doctori care se cred CEI mai deștepți, care consideră că decizia lor e lege. Am avut o amică căreia medicul i-a spus la controlul de la 12. săptămâni de sarcină că bebelușul are un sindrom și că trebuie să avorteze. Nu a făcut nicio analiză suplimentară, DAR decizia sa, pentru pacientă, deja era avortul. Prietena mea a mai făcut alte investigații la sfatul meu, care au liniștit-o, iar acum acel bebeluș a ajuns să împlinească vârsta de 2 ani și e sănătos tun. Dacă medicul nu ar fi fost așa de îngâmfat și ar fi respectat toate procedurile de diagnostic, ar fi putut evita stresul pacientei, PLUS că nu ar fi recomandat un avort inutil.

Doctorul trebuie să fie acolo pentru pacient și psihic, nu numai fizic. Alinare, cuvinte de încurajare,

Eu sunt grijulie cu pacienții mei, ca și cum i-aș cunoaște personal. Nu vrea ca cuvintele mele prost plasate să le aducă vreun prejudiciu. Eu sunt acolo să încerc să vindec. De aceea am ales medicina!

Îmi doresc foarte mult ca generațiile tinere de medici să schimbe viața medicală românească și ca relația medic-pacient să fie bazată pe respect reciproc și pe o pritenie implicită. Epoca medicului dur, serios, direct și expeditiv s-a dus.

Nu tratăm boli, tratăm oameni!

Prin articolele și răspunsurile mele la întrebări, vă motivez, dragi femei (și acei puțini bărbați care mă citesc), să vă schimbați atitudinea față de medici. Nu sunt Dumnezei, iar dacă asta se cred, atunci căutați alt doctor. Repet: vremea medicilor reci și distanțați a trecut. Atmosfera din timpul consultului trebuie să fie plăcută. Pacientul trebuie să aibă încredere că doctorul îl va examina cu grijă, iar că la sfârșit îi va explica ceea ce a descoperit la control. Nu plecați din cabinete fără lămuriri. Doar pentru asta ați venit! Cu ce îl ajută diagnosticul vostru pe medic? Diagnosticul și explicațiile medicale SUNT PENTRU VOI!

Dacă doriți să mă susțineți ca blogger, abonați-vă la NEWSLETTER și distribuiți articolele medicale pe Facebook, pentru a ajunge la cât mai multe femei, care caută ajutor. Nu știi pe cine poți ajuta indirect, fără să fi avut intenția! De exemplu, multe femei au renunțat la cezariană în favoarea nașterii naturale după ce m-au cunoscut, iar acest lucru este dovada clară că munca mea are un efect pozitiv pe sănătatea femeilor! Mulțumesc de ajutor!