Moartea fetală intrauterină este o veste tragică. Mai tragică este moartea fetală care ar fi putut fi evitată DACĂ soarta ar fi dat echipei medicale încă câteva minute.

Există multe cauze ale morții fetale, iar în acest articol voi prezenta un caz de inserție vilamentoasă cu sfârșit tragic PLUS schimbarea protocoalelor de monitorizare a gravidei cu patologie de placentă și asistare a gravidei cu sângerare vaginală la noi la clinică.

A fost un caz care ne-a afectat întreaga echipă medicală. Familia afectată a fost distrusă de tragedie, dar mulțumiți de grija noastră. Ne-au mulțumit cu lacrimi, în durerea lor. Și noi am plâns – fiecare colegă. Acum mămica e din nou gravidă, are gemeni, iar noi ne bucurăm cu ea:)

Placenta, organul responsabil de hrănirea bebelușului, îi poate provoca moartea foarte ușor. Inserția vilamentoasă este atunci când cordonul ombilical nu se inseră în placentă, ci pe membranele amniotice. Acesta este conectat de placentă prin vase mari, ce merg liber prin membrane. În mod normal, aceste vase nu există, astfel, când se rupe apa, nu există risc de sângerare. La pacientele cu inserție, ruperea membranelor poate întretăia aceste vase de sânge, iar fătul pierde sânge din cordon și din propriul său corp. Sună a scenariu horror – copii aceștia se nasc morți fără sânge în corp.

Studiu de caz:

• Pacienta sună la sala de naștere și ne anunță că i s-a rupt apa, a avut puțin sânge în duș (ca majoritatea pacientelor) și vine în curând cu soțul; e la TERMEN;
• Când ajunge, e preluată de moașă și pusă la control CTG (standard, pentru monitorizarea bebelușului);
• Moașa are dificultăți să găsească bătăile cardiace fetale, și sună dr. de gardă;
• După doar câteva minute de încercări, se face ecografie; inima bebelușei a bătut o dată, apoi s-a oprit;
• ALARMĂ DE URGENȚĂ și pacienta e băgată în operație;
• Se scoate o fetiță albă, fără semne vitale; se resuscitează câteva minute de ginecologi și anesteziști, până preluează pediatrii; după 40 de minute de resuscitare fără succes, se informează tatăl (mama este în anestezie totală); tatăl vine în sala de operație, asistă la manevrele de resuscitare; resuscitarea se oprește la 52 de minute, după ce tatăl, în lacrimi, este de acord.
• Diagnosticul: moarte fetală intrauterină din cauza inserției vilamentoase a placentei (poză originală)

Bebelușa a luptat împotriva hemoragiei, până când a ajuns în spital. Câteva minute în plus ar fi fost de ajuns să îi fie salvată viața. Echipa medicală pierduse deja în fața bolii, când pacienta a ajuns la spital. A fost soarta.

Șefa noastră mai avusese 2 asemenea cazuri în experiența ei de 30 de ani, și a modificat imediat câteva protocoale, pentru a încerca să evite asemenea tragedii. Controalele au devenit mai amănunțite, cu mult peste standardele normale. Problema este că, des, pacientele vin la noi doar în travaliu, fiind monitorizate doar de medicul lor din cabinet (așa e în Germania).

Protocol de ecografie și planificarea modului de naștere, la pacientele ce vin la control la noi, ocazional:

• în sarcini mici, se va căuta inserția cordonului ombilical!
• dacă se descoperă anomalii (inserție vilamentoasă, placenta bipartita) se va face și ecografie transvaginală, pentru detectarea de vase aberante/libere;
• anomaliile vor fi transmise telefonic personal medicului ginecolog din cabinet, pentru monitorizare atentă;
• se explică pacientei riscurile patologiei placentare, și se stabilește modul nașterii; gravida poate naște natural, ÎNSĂ se va opera la cele mai mici patologii intrapartale (sângerare anormală, CTG suspect); dacă dorește cezariana, se FACE cezariana!
• inducerea travaliului se va face înainte de termen și cu monitorizare în spital, pentru a reduce șansa ruperii de membrane acasă!
• gravida care vine cu sângerări, va fi examinată rapid de medic, pentru a găsi cauza; se va monitoriza cu ecograful activitatea cardiacă fetală;

Mulți colegi consideră însă că o monitorizare intensivă nu va reduce însă fatalitățile, și va crește nr. de cezariene făcute din frică. Pentru că e vorba de minute, nimeni nu garantează că cezariana va salva viața copiilor odată ce se declanșează sângerarea (ajunge ca fătul să piardă 100 de ml și să se decompenseze).

Am asistat la câteva nașteri unde se știa această boală. Toată echipa a fost stresată, din minutul 1. Unele au născut normal, fără probleme, altele prin cezariană – însă nu de urgență, ci secundară, când a renunțat psihic medicul primar să mai analizeze fiecare mică picătură de sânge.

Pe de altă parte, am avut câteva nașteri vaginale, la care am văzut placenta după naștere. Faci infart când vezi că fusese inserție sau bipartita (tot cu vase libere), și îi mulțumești în gând Divinității că a avut milă de acea familie. Vedeți, uneori, chiar și cu controale, nu se depistează toate problemele înainte de naștere.

Așa că, deși eu personal sunt de partea celor ce cred că isteria medicală nu va ajuta semnificativ salvarea de vieți, nu voi risca la niciun bebeluș. Ca medici, noi vedem patologia, explicăm pacientei riscurile, și îi acceptăm decizia – dacă o să vrea cezariană, ori la cerere, ori se răzgândește în timpul travaliului, VOM face cezariană. La final, contează ca bebe să fie sănătos în brațele unei mămici fericite.