În urma articolului Femei, NU avortați! Nu există SARCINA PREA DEVREME am primit un mesaj, care m-a impresionat și mi-a demonstrat din nou că această mică inițiativă pe care am luat-o cu blogul AJUTĂ. Oricât de mic e binele lansat în lume, se va întoarce înzecit, și de asta am nevoie, pentru a veni în sprijinul a cât mai multor femei pe viitor, și sper că nu singură – sper că, cu ajutorul vostru.

Mesajul începe așa:

Bună ziua, îmi pare asa de rău că nu te-am găsit la momentul potrivit.

Ce a urmat, a fost o poveste plină de zbucium, la fel ca altele pe care le primesc prin Facebook (sau le aud noaptea la 2 în gardă), de la femei supărate/triste/disperate/deznădăjduite. Am rugat-o să detalieze povestea, ca să o public în anonimat. Nu contează numele pacientei, nu contează numele medicilor. Contează să aducem la lumină aceste nedreptăți, pentru a alina suferința femeilor care au fost poate în aceași situație, sau de a informa femeile care, poate, pe viitor se vor lovi de o asemenea alegere.

Vreau sa va scriu sa nu va pierdeti speranta niciodata. Am aflat ca sunt insarcinata la varsta de 28 ani, si ca orice viitoare mamica am fost sa imi fac analizele de prim trimestru. Pentru ca erau sarbatorile de iarna, rezultatele si programarea la medic au fost decalate cu vreo doua saptamani. In dimineata cand am sunat la medic pentru urmatoarea programare, doctorul ginecolog mi-a spus mai intai sa merg la un endocrinolog pentru ca analizele, adica tsh-ul, a iesit foarte mic si ca se pare ca am hipertiroida. Ma scuzati pentru ignoranta, dar abia in ziua aia am auzit de endocrinolog (nici macar nu stiam cu ce se ocupa, importanta etc.). Cu analizele in mana am fost la un domn doctor care cand mi-a vazut analizele mi-a scris cu litere mari : E necesar sa se faca AVORT, si si-a pus parafa, si a inceput sa tipe ca sunt o incostienta ca aduc un copil pe lumea asta in conditiile in care sunt, si ca va iesi handicapat si multe alte lucruri. Deja eram in saptamana a 10 sau a 11. Am plecat terminata din cabinet, si am sunat la o clinica particulara unde am fost programata a doua zi pentru avort. Cand m-au vazut atat de plansa si slabita, au refuzat sa imi faca, mai ales ca era prima mea sarcina si fara un alt avort la activ. Unul din medici mi-a dat o carte de vizita a unui medic mai in varsta, si mi -a spus sa merg la el cat mai repede, caci sarcina este totusi cam avansata, dar apropiindu-se de pensionare, are mai mult curaj sa imi faca avort. Intre timp, celalalt medic mi-a trimis o gramada de articole in engleza, si m-a incurajat si indrumat catre un alt medic endocrinolog, care mi-a mai facut cateva analize si nu m-a speriat asa tare. In saptamana 16 de sarcina valorile s-au reglat iar eu am nascut natural la 38 de saptamani un bebelus de 3300 si 50 de cm. Imi pare atat de rau ca nu m-am bucurat de sarcina: nu i-am vorbit bebelusului si am stat stresata.