V-ar surprinde daca v-as spune cate paciente ma abordeaza cu informatii despre intreruperea de sarcina, in special despre varianta medicamentoasa. Au citit pe net, au aflat de la prietene sau chiar de la medicii lor, si aceasta metoda pare mult mai accesibila si este bineinteles mai putin invaziva decat chiuretajul standard, operativ.
Sustin dreptul la alegere al femeii, iar eu ca medic sunt acolo ca sa ii dau sfaturi cum sa isi pastreze sanatatea, atat fizica cat si mentala.
Vorbesc pentru inceput despre STIGMA avortului la cerere si aspectul psihologic al avortului, acesta fiind de fapt cel mai important cand vine vorba despre acest subiect. Pacienta doreste intreruperea din diferite motive (probleme in familie, cu partenerul, dificultati financiare, si multe altele), iar medicul trebuie sa o asculte si sa o ajute sa ia cea mai buna decizie pentru ea. Sunt tari care obliga femeia sa mearga la o sedinta de consiliere psihologica, unde i se explica optiunile sale in caz ca doreste totusi sa pastreza sarcina (ajutor social, camine pentru mame singure, s.a.). Unde acest lucru nu este posibil, e de datoria medicului ginecolog sa isi dea interesul si sa o ajute cat poate el/ea de bine, pentru a elimina totusi optiunea avortului – unde nu se poate, nu se poate, medicul nu poate obliga pacienta sa nu faca avort (decat daca esti intr-o tara in care avortul la cerere este ilegal; personal cred ca este CEA MAI MARE prostie, pentru ca astfel se incurajeaza avorturile ‘‘la negru‘‘ in cabinete obscure, cu instrumente necorespunzatoare si observatie medicala dezastruoasa, ce duce destul de des la moartea pacientei prin complicatii). Femeia dispusa sa faca avort are o suferinta primar psihologica – sarcina fizica impune o serie de probleme, iar ea trebuie sa le confrunte singura in majoritatea cazurilor, partenerul nefiind tras mai niciodata legal la raspundere (sunt cazuri rare de testare a paternitatii obligativ prin instanta; oare are bani si energie orice femeie, de a trece prin acest proces?). Cel mai rau este ca tot ea trebuie sa traiasca cu vina sau cu regretul acesta toata viata. Asa ca, TU ca medic, cum poti sa tratezi aceasta pacienta doar din prisma ‘‘problemei‘‘ ei fizice? Sa ii iei banii si sa o lasi singura in suferinta ei primar psihica, plina de vina, rusine si sentimente de neputinta? Cum poti TU, ca barbat sau femeie, sa o judeci, fara nici sa o fi ajutat in momentele ei de cumpana? Astea sunt intrebari pentru fiecare dintre noi. Nu judecati. Vedeti imaginea ampla.
Trecand la aspectele medicale, o sa va spun parerea mea despre avortul medicamentos. Da, este mai ELEGANT din punct de vedere medical. Pacienta ia niste pastile, sangereaza acasa, eliminand sarcina, si gata. ‘‘Gata‘‘ in 70% din cazuri, pentru ca restul ajung totusi mai devreme sau mai tarziu pe masa de operatie. PSIHIC pacienta crede ca poate scapa mai ‘‘ieftin‘‘ de acest act neplacut, asemuind avortul cu luarea unei aspirine. Acest lucru minimizeaza impactul psihic al acestui act – pe moment, sustinut si de explicatiile infime ale ginecologului. Vad pe viu lipsa de griji a pacientelor care vorbesc despre varianta medicamentoasa, in comparatie cu cea operativa. Faptul ca un alt om, ginecologul, nu trebuie sa fie partas direct a intreruperii de sarcina, face actul mai ‘‘normal‘‘, adica… ce femeie nu sangereaza de la sine? DAR riscurile pe termen lung raman aceleasi. O serie de cicatrici fizice si emotionale raman pe pacienta. Nu uitati.
Cum se desfasoara avortul medicamentos? Dau detalii pentru ca femeile sa stie cu ce se mananca, ca nu e ca acea aspirina de care am amintit mai devreme. Se poate face pana in maxim 9 saptamani (diagnostic ecografic!!!), pentru ca dupa aceea este prea mult material in uter, ce se elimina greu sau nu se elimina deloc. Medicamentele trebuie date de medicul CARE este responsabil de complicatiile pacientei. Adica, daca pacienta sangereaza abundent la 2 noaptea, medicul acela ar trebui sa fie tras la raspundere. Teoretic. Practic, medicul din cabinet, dupa ce si-a luat banii, doarme bine mersi, in timp ce personalul din urgente al spitalelor trebuie sa opereze imediat aceste paciente care vin cu astfel de probleme. Complicatii: sangerari masive, pana la colaps circulator si deces; infectia uterina, endomiometrita, cu posibil sepsis si deces; sinechii uterine pe viitor, ce se soldeaza cu infertilitate. ATENTIE! Complicatiile operative din urgenta sunt mai mari decat cele aparute in timpul unui chiuretaj planificat. Dupa eventuala eliminare a tuturor resturilor, pacienta trebuie sa se prezinte la un nou control ginecologic, pentru a fi sigur ca uterul este cu adevarat gol.
Chiuretajul planificat: ori in sedare, ori in narcoza totala, prin chiureta sau prin aspiratie, reprezinta indepartarea sarcinii de catre un cadru medical, dupa dilatarea colului uterin si curatarea cavitatii uterine. Complicatii posibile: perforatia uterina, cu sangerari eventual masive; infectii; sinechii uterine.
Dupa cum am mentionat la inceput, sustin dreptul fiecarei femei de a alege ce face cu corpul si viata ei. Asta nu inseamna ca sustin un comportament necorespunzator – AVORTUL LA CERERE NU ESTE METODA DE CONTRACEPTIE! Am avut o adolescenta de 16 ani care voise sa avorteze. La noi, spital catolic, nu s-a putut. Peste cateva luni vine iar in urgente la mine, iar gravida, iar vrea avort – clar ca nu la noi. Am tratat-o cu respect, am sfatuit-o sa aiba grija, servicii sociale, etc. Peste cateva luni vine a 3-a oara gravida in acel an. Ce poate sa mai faca medicul la un asemenea caz? Intreb, retoric.
Sper ca ati aflat informatii importante despre intreruperea de sarcina – nu neaparat pentru voi direct, ci ca idee despre aceasta tema relativ TABU.
Retineti aspectele psihologice ale acestui act. NU judecati. Incercati sa AJUTATI o femeie indecisa si speriata – daca se poate.
Daca va ganditi la acest lucru, discutati in detaliu cu ginecologul – daca nu este empatic, atunci nu este medicul pentru sufletul vostru. Pentru viata unui copil nenascut nu se negociaza cu bani!
Va urez multa sanatate, si astept parerile voastre si pe grupul de Facebook – Femei de la A la Z.
